Or fi obscuritățile patentate care atrag, camuflate de nuanțe de negru, sufletul neofitului într-o ispită „matură”, definită de investigarea ad nauseam a fantelelor cosmice, ce, cu o arcano-sinceritate, se deschid verbatim în fața acestuia.
În esență, „aparatul necromagnetic” nu înfăptuiește decât juxtapunerea dintre ceea ce este și ceea ce va fi ‐ ceea ce a fost, nu este, ad literam. Pe când locțiirea acestui ita dictus IS-BE este în afara spațiu-timpului.
Așadar, caracteristica bifocală a percepției neofitului asupra sinelui se devoilează acestuia, ori tenebros ‐ confruntându-se in quarendo veritatem cu abstractitatea firii, ori seren ‐ prin mame și dojene.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu